Vuliri vulari
Sugnu ‘n pensioni e tempu ‘nnaiu tantu,
ittannu li me versi fazzu allenamentu:
su’ cosi veri o pura fantasia
o ammanicannu quarchi fissarìa.
Unu lu fattu, lu misi di trenta,
cu godi ‘ndà sta vita s’accuntenta
ed iu, da ‘stu jocu trovu giuvamentu
mittennu, fora, pinsera a lu ventu.
C’è poca cosa, lu dicu ‘n cuscienza,
ma nun c’è mutivu pì farni astinenza.
Lu gaddu canta e lu sceccu ragghia,
nuddu pì cchistu si fa meravigghia!
Si lu to’ sguardu fissa sù lu cielu
t’avvidi di l’aceddi lu so’ volu:
cu resta vasciu pirchì curti l’ali
e cu vola atu senza farsi mali.
A nuddu d’iddi, a forza, po’ frinari,
avennu tantu disìu di vulari
e, pocu ‘mporta quali sia l’artezza:
chiddu ca cunta è pruvari ebbrezza!
La gaddina, avi puru l’ala,
sata e, ad idda, pari ca vola;
fora di la gaggia, s’agita e starnazza
e, tuttu chistu, pì la forti cuntintizza!
Gioacchino Todaro
Iscriviti
ed inizia a pubblicare i tuoi contributi culturali
DIDACUS
28/06/2018
VULIRI VULARI
DIDACUS
27/06/2018
SIRINATA D`AMURI
DIDACUS
21/05/2018
SIRITINA DI SDIGNU
DIDACUS
03/07/2018
TABELLA DI GIOACCHINO
REPORTER
03/07/2018
TABELLA DI GIOACCHINO